Barnaby se trezește sub o frunză mare. Luna strălucește sus pe cer, rotundă și argintie. Micul spiriduș simte un gâdilat în degete. Vrea să se miște. Vrea să sară! Joacă-te, Barnaby, joacă-te pe iarba moale și rece!
Grădina este foarte liniștită. Barnaby încearcă să danseze singur, dar pădurea este tăcută. Ar dori un prieten de joacă. Își mișcă aripioarele de frunză, dar nu se aude nimic. Învârte-te, Barnaby, învârte-te sub lumina lunii!
Deodată, apar Sclipici și prietenii lui. Sunt micii licurici aurii! Ei zboară în cercuri vesele. Zâmbetul lui Barnaby strălucește. Grădina prinde viață cu lumini mici. Zboară, Barnaby, zboară alături de noii tăi prieteni buni!
Licuricii fac „vâjj” și „zup” prin aer. Ei lasă urme de aur în noapte. Barnaby îi privește cu ochii lui mari și încearcă să facă la fel. Desenează cercuri cu mâinile sale mici. Învârte-te, Barnaby, învârte-te repede!
Acum toți dansează împreună. Barnaby este o parte din magia aurie. Se rotește tot mai iute, până când devine și el o scânteie mică. Ce bucurie! Ce ritm frumos! Învârte-te, Barnaby, învârte-te până când obosești de atâta joc!
Luna veghează grădina adormită. Barnaby se cuibărește în patul său de sub frunză. Este fericit și tare somnoros. Inima lui bate încet, plină de lumină. Dormi, Barnaby, dormi și taci, visul tău este plin de dragaci!