A fost odată ca niciodată, într-o grădină plină de floarea-soarelui uriașe și roboței zumzăitori, un mic ajutor pe nume Beep. Beep era un roboțel albastru și roșu, nu mai înalt decât genunchiul tău, care stătea pe trei piciorușe cu roți. Avea un singur ochi mare și auriu care strălucea vesel: Blink! Blink!
Într-o dimineață, când soarele tocmai se trezea, Beep a văzut ceva tare ciudat pe iarbă. Chiar lângă locul unde dormea el, erau niște urme mici și sclipitoare. Ooooh! Urmele făceau Sclip! Sclip! și străluceau ca niște steluțe căzute pe pământ. Cine lăsase oare aceste urme? Beep a pornit motoarele: Vrum-vrum! și a decis să afle adevărul. Reușești să vezi și tu sclipiciul de pe potecă?
Beep a mers prin Iarba Șoptitoare care făcea Fâș-fâș, fâș-fâș la fiecare mișcare. Acolo, s-a întâlnit cu Furtunul de Grădină cel Somnoros. Furtunul dormea sforăind încet: Puf-puf... puf-puf... Beep a trecut cu mare grijă peste el, mergând în vârful roților: Ti-ptil, ti-ptil! Apoi, a ajuns la Podul de Pietroaie. Pe pietre stătea o familie de Buburuze Guralive. Ele râdeau în hohote: Hi-hi-hi!, pentru că lumina lui Beep le gâdila burticile. „Ați văzut sclipiciul?” a întrebat Beep prin semnale sonore: Bip-bip-bip! Buburuzele au arătat cu antenele spre tufișul de trandafiri.
Deodată, Beep a auzit un sunet nou: Zizz! Pop! Zizz! Ceva zbura foarte repede în fața lui. Era o dâră lungă de praf auriu! Beep a accelerat: Zzip-zap! Zzip-zap! Se rostogolea cu roțile lui cauciucate peste tot, încercând să prindă din urmă lumina. Oare ce era? Un balaur? Un avion? Nu, era ceva mult mai mic!
La marginea grădinii, Beep a găsit-o pe Pip. Pip era un fluture-robot, mic și delicat, care strălucea în culorile curcubeului. Dar Pip nu zbura prea bine. Se lăsa într-o parte și scotea scântei: Pici-poci! Beep s-a uitat atent cu ochiul lui cel mare și a văzut că Pip avea o aripiuță puțin desfăcută. De aceea lăsa ea urme de sclipici pe iarbă!
Beep nu a stat pe gânduri. El era un robot ajutător, nu-i așa? A scos din buzunarul lui metalic o șurubelniță mică și aurie. Cu multă grijă, a strâns un șurub mic-mic: Scârț-poc! și gata! Pip și-a desfăcut aripile și a zburat fericită în cerc: Vâjjj!
Acum nu mai era nicio urmă de sclipici pierdut pe jos, pentru că Pip era reparată. Cei doi prieteni noi s-au jucat împreună sub lumina lunii, dansând printre flori. Beep s-a simțit foarte mândru de ochiul lui strălucitor. A învățat că cel mai frumos mister se termină întotdeauna cu o faptă bună și un prieten nou.
Și uite aşa, totul s-a terminat cu bine în grădina magică. Noapte bună, micule Beep!