A fost odată ca niciodată un prieten mic, roz și foarte pufos pe nume Fluffy. Fluffy avea ochișori verzi ca mușchiul de pădure și purta la gât un fular pastelat, moale ca un norișor. Într-o zi, Fluffy s-a urcat în racheta lui în formă de marshmallow și a plecat în spațiu. Știi unde a ajuns? Pe Planeta Bubbly-Boo! O planetă magică unde toată lumea plutește.
Când Fluffy a ieșit din rachetă, „Puf!”, a simțit ceva ciudat. Picioarele lui nu mai atingeau pământul! Se afla într-o mare de bule colorate. Erau bule albastre, verzi și portocalii, care pluteau peste tot. Fluffy dorea să se joace, dar oricât dădea din lăbuțe, rămânea pe loc. „Oh!”, a pufnit el vesel. Cum să ajungă la bula cea mare și roz care mirosea a căpșuni?
Deodată, pe lângă el a trecut un melc spațial strălucitor. Melcul plutea încet, lăsând în urmă un praf de stele. Melcul i-a șoptit: „Aici nu mergi cu picioarele, Fluffy. Aici trebuie să faci un wiggle-woosh!”. Fluffy a încercat. S-a mișcat puțin la stânga, s-a mișcat puțin la dreapta și… „Boing!”. A început să plutească ușor, ca un fulg de păpădie.
Fluffy a văzut o bulă mare, mare. S-a întins să o atingă, dar bula a făcut „Puf!” și s-a prefăcut într-o mulțime de picături de sclipici. Fluffy a râs cu tot sufletul. Și-a dat seama că, dacă respiră adânc și fredonează un cântecel dulce, corpul lui se mișcă singur prin aer. „Mmm-mmm”, mormăia el, trecând prin bulele cu miros de lavandă. Ce bine e să fii ușor!
Toată Planeta Bubbly-Boo era acum locul lui de joacă. Fluffy a învățat că, uneori, tot ce trebuie să faci este să te lași purtat de magie. După atâta plutit și joacă, micul nostru explorator s-a simțit somnoros. S-a întors în racheta lui moale, s-a cuibărit în fularul pastelat și a adormit visând la bule colorate. Și uite așa, totul a fost exact așa cum trebuie în lumea cea mare și plină de stele. Noapte bună, Fluffy!