Soarele strălucește tare pe iarba verde. Ema stă așezată pe pământul cald. Lângă ea, Mimi stă ghemuită în pătura ei albastră. Mimi se simte mică și timidă. Ema vrea să îi arate cât de plăcută este iarba de primăvară în această zi.
Ema atinge iarba cu mâna ei. Pat-pat, pat-pat! Iarba pare o pernuță verde și pufoasă sub palmele ei. Ema șoptește cu drag: Moale, moale, atât de moale. Mimi își mișcă nasul negru. Este foarte curioasă să vadă ce atinge Ema acum.
Ema se apropie încet de prietena ei. Uite o floricică galbenă ascunsă aici, spune Ema. Floarea stă cuminte în soare. Mimi scoate un ochi din pătura ei albastră. O lăbuță mică și cenușie începe să iasă ușor din materialul cald.
Mimi atinge iarba cu lăbuța ei fină. Ooh, spune ea cu mare mirare. Firele verzi o gâdilă puțin, dar se simt tare bine. Mimi șoptește fericită: Moale, moale, atât de moale. Iarba este la fel de pufoasă ca pătura ei albastră.
Acum, Ema și Mimi stau amândouă pe iarbă. Soarele le încălzește ușor, iar vântul face fâș-fâș, fâș-fâș printre frunze. Totul este liniște și pace în grădină. Prietenele se simt bine împreună. Moale, moale, atât de moale, este lumea sub cerul cel senin.
Mimi desface pătura ei mare și o acoperă și pe Ema. Se cuibăresc amândouă strâns sub materialul albastru. Ochii li se închid sub soarele cald. Ema și Mimi dorm acum pe pământul bun. Totul este moale, moale, atât de moale.