A fost odată ca niciodată, într-o pădure foarte verde și foarte moale numită Codrul Șoptitor, un mic erou pe nume Raccoon. Raccoon era un raton subțirel și tare drăguț, cu o glugă verde ca mușchiul de pe copaci și un baston magic din lemn de stejar. Știi ce avea el la ochi? O bentiță neagră, ca o mască de supererou! Bum-bum, așa bătea inima lui plină de bucurie.
Într-o zi, prietenii lui Raccoon erau tare obosiți. Iarba era prea înaltă și îi gâdila la năsucuri. Iepurașul cel sfios își ciulea urechile lungi, Albina cea zumzăitoare era prea obosită să mai dea din aripi, iar Broscuța Țestoasă mergea încet, încet de tot. Pas-pas, pas-pas. „Of, picioarele noastre sunt grele!” au spus ei. Raccoon s-a uitat la un trunchi de copac vechi, căzut la pământ. Era gri și trist. Dar Raccoon a avut o idee sclipitoare!
Raccoon a ridicat bastonul său magic. Te uiți cu atenție? Cink! Tap! Bim! Bastonul a scos scântei aurii. Și dintr-odată, trunchiul cel gri s-a transformat! Nu mai era un lemn bătrân, ci un tren colorat, cu dungi roșii, albastre și galbene. Avea chiar și un coș prin care ieșeau bulbuci de săpun! „Uau!” au strigat toți. Dar, stai așa! Trenul nu pleca. De ce crezi că stătea pe loc? Îi lipsea combustibilul magic: râsul prietenilor.
„Veniți cu mine!” a strigat Raccoon. Dar Broscuța Țestoasă se temea puțin. „E prea sus!” a spus ea. Raccoon a întins lăbuța lui moale și a ajutat-o să urce. „Hai, Iepurașule! Hai, Albinuțo!” Raccoon i-a gâdilat puțin cu mustățile lui lungi și albe, iar prietenii au început să râdă. Hi-hi-hi! Ha-ha-ha! Și când ultimul prieten s-a așezat pe băncuța de mușchi, trenul a făcut un sunet vesel: „Tuuu-tuuu!”
Și au plecat! Trenul de lemn zbura ușor pe deasupra ferigilor. Cine se vede de acolo de sus? Se vedeau florile, se vedeau buburuzele și se vedeau râurile sclipitoare. Chuff-chuff, chuff-chuff! Trenul mergea repede, repede, iar Raccoon stătea în față, conducând cu bastonul lui magic. Erau atât de fericiți împreună! Au mâncat mure dulci din rucsacul lui Raccoon și au cântat cântecele pădurii.
Când soarele a început să plece la culcare, trenul a încetinit. Șuuuuu... S-a oprit exact acolo unde prietenii trebuiau să doarmă. Trenul magic s-a transformat înapoi într-un trunchi de copac, dar de data aceasta era acoperit cu cel mai moale puf de păpădie. Prietenii s-au cuibărit unii în alții sub gluga verde a lui Raccoon. A fost o zi minunată, pentru că Raccoon a știut că cea mai mare magie nu e în bastonul lui, ci în felul în care stau toți împreună. Și așa, toți prietenii au adormit bustean, visând la următoarea călătorie. Noapte bună, micule explorator!